Exista Mr. Right?

Fetelor, hai sa vorbim un pic despre baieti/barbati ! Mi-am facut curaj sa scriu, in sfarsit. Cu castile in urechi, pe muzica lui Jesse McCartney, voi incerca sa scriu ce-mi trece prin minte. Ti s-a intamplat vreodata sa dai peste persoane nepotrivite? Cu totii am avut dezamagiri, sunt sigura. Dar atunci cand toate persoanele din jurul tau sunt constant nepotrivite si de fiecare data e din ce in ce mai rau, ce faci, cum procedezi? Am incercat sa stau singura o perioada, inca o perioada si inca o perioada...am incercat sa dau o sansa si persoanelor care nu pareau erau genul meu, am incercat sa gasesc o farama de ceva bun in fiecare dintre ei, ceva ce sa-mi placa, un lucru care sa ma poata tine aproape. Si rezultatul a fost unul neasteptat: fie au dat cu piciorul, vazandu-si linistiti de viata lor si crezand ca bunatatea mea merge la nesfarsit, fie m-am saturat eu la un moment dat si am pus punct. Variantele sunt multe si destul de complicate. Recunosc, sunt o persoana pretentioasa si dificila cateodata, dar pana la urma nimeni nu-i perfect si a fi pretentios nu e neaparat un defect. Nu visez la Feti-Frumosi, cai verzi pe pereti, romantismul intruchipat...nu, in niciun caz. In momentul de fata caut normalitatea si observ cu stupoare ca nu o mai gasesc...daca stau sa fac un calcul simplu imi dau seama ca ghinionul asta sau ce-o fi el ma urmareste aproape dintotdeauna. Sounds crazy pentru unii, probabil, dar pentru mine e frustrant uneori. Nu o sa dau nume, nu o sa arat cu degetul si nici nu o sa judec, asta nu-i treaba mea. Revenind, realizez ca unii oameni nu-si mai incap in piele de fericire alaturi de persoana draga, iar eu plec acasa dezamagita dupa fiecare intalnire esuata. What's wrong? Multe cunostinte mi-au spus sa il caut eu pe Mr. Right, sa ma duc in cluburi, baruri, pub-uri etc. Oameni buni, de ce as face chestia asta? Mai degraba l-as cauta la biblioteca, la zoo, in parc, la biserica (nu e un loc prea bun pentru a agata baieti, deci rectific). Incep sa cred ca nu mai exista bunul simt, prietenia inainte de toate, respectul, ci doar atractia fizica. Am nevoie de o persoana care sa nu se gandeasca numai la jos textila. No offence, da' nu-mi place sa traiesc cu impresia ca toti sunt la fel...Am nevoie de un om caruia sa-i placa gesturile simple facute cu drag, copilariile si nazdravaniile mele, un om care sa fie acolo atunci cand am nevoie de el pentru simplu motiv ca simte sa faca lucrul asta, nu pentru ca i-o impun eu. Am mai spus-o si o repet: da, sunt dificila si perfectionista...nu o sa ies in oras cu un baiat pe care l-am cunoscut pe net dupa doua ore de palavrageala, oricat de mult mi-ar placea si nici nu o ma dau bine pe langa o persoana, doar ca sa-i castig increderea. Pentru ca nu toate suntem la fel. Pentru ca am un dram de rautate in mine, care ma impinge sa merg inainte indiferent de situatie si sa fiu selectiva in ceea ce priveste oamenii care ma inconjoara si totodata reusesc sa-mi pastrez calmul si rabdarea ore in sir, daca e nevoie, indiferent de situatie (cu mici exceptii). Si pentru ca am prietenii aproape, care ma sustin si fara de care n-as fi reusit sa raman cu picioarele pe pamant. Pentru ca oricat de multe dezamagiri am avut, continui sa sper si sa fiu entuziasmata de fiecare data cand apare cineva nou. Asa ca, fetelor, oricat de dezamagite ati fi, nu uitati ca nu e musai sa fi fericita daca esti implicata intr-o relatie si in niciun caz nu stati cu o persoana doar pentru ca va e teama de singuratate, nu va faceti bine nici voua, nici lui. Va aparea el mai devreme sau mai tarziu.

Poti fi fericit atata timp cat realizezi ca meriti sa fi fericit ! (: